Cu ce ne ajuta cunoasterea (cea din carti, de la intelepti) in construirea unei vieti reusite?

Vreau mai intii sa reamintesc ca intreaga intelepciune antica nu este decit precursorul psihoterapiilor actuale (va recomand o carte: P. Hadot, Ce este filosofia antica?, Polirom, 1997). Daca, de exemplu, stoicismul ne invata sa suportam durerea, sa in­timpinam moar­tea, daca epicureismul ne propune sa folosim si sa sta­pinim placerile, este numai intr-un scop de „dezvoltare personala”.
Mai tirziu, fi­­­­­lozofia pierde aceasta calitate de in­drumator psihologic. Lectura filozofilor antici este un izvor viu de indreptare in viata, si in­ca pentru mult timp de aici incolo. Dar nu numai filozofia, ci si cultura in intregimea ei, este un suport al u­nei vieti reusite. Lu­crul parea evident oamenilor vechii Europe si tin­de sa fie uitat.
Citirea unui roman al lui Bal­zac sau Faulkner ne prilejuieste atitea identificari, atitea re­ga­siri, cu noi insine, cu altii, incit tre­­­buie, cu necesitate, sa iesim im­bo­ga­titi din a­ceas­ta experienta. Acelasi lucru se poate spune despre pictura: privirea unui portret al lui Hol­­bein, dar si a unei figuri geometric descompuse a lui Picasso, sint ex­perimentari psihologice, factori de evolutie persona­la – bine­in­te­les, da­ca omul poseda o­bis­nuinta de a privi o opera de arta.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri