pe cipmacesaru.blogspot.ro

Sint multe scene antologice in cartea asta si de le-as povesti as risca sa va stric placerea de a le citi. Poezie, umor si tristete, iata ingredientele. Cu un ochi veti ride, cu celalalt veti plinge. Unele dintre fragmente poarta numele unui anotimp, dar fara o logica evidenta. Anotimpurile sint amestecate ca intr-un fel de puzzle, desi actiunea cartii nu pare sa fie rupta. Nu exista un zigzag care sa ingreuneze intelegerea firului narativ. Pe alocuri sint insa plasate indicii care sa ne faca sa intelegem ca autorul jongleaza cu timpul, ca prezinta in aceasta condensata poveste cam toate perioadele comunismului, din stalinism pina la Revolutia din 1989. In 2012 scriam in revista Luceafarul ca Parohia este „un roman poetic, dar si o opera viguroasa, in care, lucru rar la noi, nu exista surplus”. Recitind acum cartea, in 2015, nu mi-am schimbat parerea. Parohia este un roman splendid, cum prea putine avem in literatura noastra contemporana.