Cosul tău
Nu mai sunt produse în coșul tău!
- Vasile ERNU in interviu cu Razvan CHIRUTA
- Dosar de presă
- 0 likes
- 92 views
Volumul s-a bucurat de o atentie destul de consistenta. Piona si presa cotidiana, care in general nu este prea interesata de cultura in Romania, a scris de aparitia volumului. Sectantii, marginalii, desi cauta sa se rupa de restul societatii, ramin fascinanti pentru populatia majoritara. Cum vezi acest paradox?
La doar cateva zile de la aparitia cartii, m-au sunat citiva sociologi si antropologi romani cunoscuti sa-mi spuna ca am scris o carte extraordinara si ca e musai sa vin sa tin niste prelegeri la universitate. Pentru ei, din cite inteleg, volumul este un soi de antropologie scrisa ca un roman. Eu nu ma gindisem la asta. Dar m-am bucurat ca volumul poate fi citit si asa. Colegi de la filosofie mi-au zis ca e un soi de tratat de teologie politica scris ca un thriller. Nici la asta nu m-am gindit in mod special. Un amic de prin Arabia Saudita imi zice ca e foarte aproape de Panait Istrati. Asta deja ma face fericit pentru ca eu il ador pe Istrati. Am oameni care au citit-o deja de citeva ori. Am oameni care au plins. Eu recunosc ca am avut mari temeri cu aceasta carte. Am lucrat greu la ea. Dar acum ma minunez de aceste reactii foarte diverse si complementare. Cum vad paradoxul de care ziceai? Noi, romanii, sintem un mediu conservator si destul de mimetic. Nu foarte curajos. Adica repetam aceleasi mantre si incercam doar variantele comode, putin riscante. Ca biserica din Laodiceea, cum spune Apocalipsa: nici rece, nici in clocot, ci caldicei. Eu mereu spun si sustin ca noi trebuie sa valorificam diferenta, sa devenim mai radicali si sa producem situatii de risc. De ce? Pentru ca doar asa putem produce o forma de viata noua, autentica si creatoare. Sectantii se inscriu in aceasta logica. Din „omul mic si fara insusiri” pot face literatura doar Cehov si Musil. In realitate, sintem fascinati de oameni care risca, apucati, nebuni dupa ceva, aventurieri fara limite, diferiti.
La doar cateva zile de la aparitia cartii, m-au sunat citiva sociologi si antropologi romani cunoscuti sa-mi spuna ca am scris o carte extraordinara si ca e musai sa vin sa tin niste prelegeri la universitate. Pentru ei, din cite inteleg, volumul este un soi de antropologie scrisa ca un roman. Eu nu ma gindisem la asta. Dar m-am bucurat ca volumul poate fi citit si asa. Colegi de la filosofie mi-au zis ca e un soi de tratat de teologie politica scris ca un thriller. Nici la asta nu m-am gindit in mod special. Un amic de prin Arabia Saudita imi zice ca e foarte aproape de Panait Istrati. Asta deja ma face fericit pentru ca eu il ador pe Istrati. Am oameni care au citit-o deja de citeva ori. Am oameni care au plins. Eu recunosc ca am avut mari temeri cu aceasta carte. Am lucrat greu la ea. Dar acum ma minunez de aceste reactii foarte diverse si complementare. Cum vad paradoxul de care ziceai? Noi, romanii, sintem un mediu conservator si destul de mimetic. Nu foarte curajos. Adica repetam aceleasi mantre si incercam doar variantele comode, putin riscante. Ca biserica din Laodiceea, cum spune Apocalipsa: nici rece, nici in clocot, ci caldicei. Eu mereu spun si sustin ca noi trebuie sa valorificam diferenta, sa devenim mai radicali si sa producem situatii de risc. De ce? Pentru ca doar asa putem produce o forma de viata noua, autentica si creatoare. Sectantii se inscriu in aceasta logica. Din „omul mic si fara insusiri” pot face literatura doar Cehov si Musil. In realitate, sintem fascinati de oameni care risca, apucati, nebuni dupa ceva, aventurieri fara limite, diferiti.
Related products