Cind ne gindim la fanarioti avem imediat in minte miresmele levantine, floarea de indrusaim si baclavalele insiropate. Dar, de fapt, existau multe alte bucurii autohtone, astazi uitate, in special mincaruri in care clocoteau fanteziile unor romanasi cu fesuri turcesti si margaritare aduse din Marea Egee.
In Bucurestiul de la 1790, niste delicatese visate noaptea erau ousoarele cu scortisoara si zahar, de fapt, oua coapte si taiate in doua, peste care se punea o crusta dulce si parfumata. Se vindeau pe strada, ca desert, asezate pe tipsii intinse, pe care mina agila a unui limonagiu sau cofetar le purta pe deasupra capetelor imbuibate cu dorinte si vise aurii. Despre acestea am scris in romanul
Manuscrisul fanariot, si despre alte mincaruri specifice orasului nostru, asa cum este si cel mai umitor salam de care am stiinta.