Polemic si casant, eseul lui Salamov cu care se deschide volumul este parte din conversatia tensionata pe care Salamov a purtat-o cu Soljenitin. Pentru Salamov, Gulagul si incercarile sale pun capat romanului si literaturii, in acceptiunea ei traditionala. Eseul nu este, in pofida aparentelor, o tagaduire a puterii cuvintului, ci afirmarea acelui nou inteles pe care marturia si memoria il au, in veacul sovietic. Refuzul falsei fictionalizari este modul in care Salamov ramine fidel mortilor de la Kolima. Ceva s-a rupt in acele fiinte. Binele si frumosul au fost inlaturate, pentru totdeauna.
In pofida acestei invazii a raului, in pofida optimismului exterminator al stalinismului, ce visa sa stinga orice vibratie a viului in acest imperiu de gheata al mortii,
Povestirile din Kolima sint depozitia ce reda victimelor umanitatea lor imperfecta. Scrisorile de la capatul lumii sint un monument dantesc, gravat in amintire.