in Dilema veche nr. 590

Despre Cronica de Cotroceni trebuie spus, in primul rind, ceea ce nu este: o carte de dezvaluiri despre altii sau una de justificari de sine. Ea este o „cronica”, o „dare de seama despre un fenomen important, despre care stii cum s-a produs” – vorba lui Al. Paleologu, citat de autoare. Pe de alta parte, cartea este un „jurnal” in (si prin) care autoarea isi ordoneaza si priveste si propria viata; din acest punct de vedere, este povestea unor iluzii asumate si mai ales a unor deziluzii declarate. Nu in ultimul rind, cartea este o „proza”, un text cu o retorica impecabila si un stil discret si sigur. In sfirsit, din punctul meu de vedere, este mai ales un „document social”, care, peste ani, va putea fi citit ca atare, chiar si fara numele personajelor sale ilustre.