in Timpul nr. 191

Inainte de a citi volumul Sfirsit de sezon al lui Marius Chivu, m-a intrigat imaginea de pe coperta. Echivoca, perturbatoare, infatisind un om deghizat in urs, ale carui trasaturi umane sint estompate pina la confundare, imaginea mi-a adus in minte nuvela lui Sadoveanu, acel „ochi de urs” uman intruziv, care il obsedeaza pe personajul central si ii bulverseaza existenta, caci fiecare dintre cele 11 povestiri se infatiseaza ca niste turning points ce fisureaza linearitatea vietii. Sint povestiri despre insingurare, imbatrinire si moarte, povestiri ale „sfirsitului” in care guverneaza stigmatul uitarii si disparitiei. De altfel, memoria este unul dintre nucleele tematice ale Sfirsitului de sezon, constituindu-se ca revers, dar si ca semn al absentei.