in Ziarul financiar

 Alaturarea, chiar si in trecere, cu numele domnului Cristian Teodorescu este foarte magulitoare pentru mine. In ceea ce priveste actualizarea unor istorii de demult, imi doresc ca cititorii sa se apropie cu intelegere de iubirile, neimplinirile, durerile sau izbinzile unor semeni ai lor de acum mai bine de un veac. M-as bucura sa aflu ca am reusit sa impac generatiile intre ele – nu generatii consecutive, ci cumva sarind peste vreo trei-patru. Am incercat sa pun in lumina lucrurile care nu s-au schimbat si nici nu se vor schimba, in asa fel incit doi domni ai zilelor noastre care plac aceeasi domnisoara sa se recunoasca in duelgiii din carte, doua scolarite aflate la anii celor dintii indaratnicii sa chiuleasca de la ore impreuna cu elevele din carte, iar o sotie care isi ia rolul in serios sa-si afle o confidenta in Anna lui Franz. Emotiile noastre nu se schimba. Trairile ramin aceleasi. Numai noi ne perindam rind pe rind pe la fiecare in parte, intirziem o vreme intr-o iubire, trecem de acolo printr-o durere, o lasam si pe aceea in urma si ne mutam intr-o bucurie. Emotiile pe care le-am strabatut pastreaza urme din noi. Acolo, intr-o mare bucurie sau intr-o mare durere, ne putem intilni cu cei de demult, care au lasat la rindul lor urme. Cred cu tarie ca ne bucuram la fel ca acum o suta de ani, si ne doare la fel.