Marius Chivu pare un chirurg ce taie in carne vie, cu o precizie milimetrica, fara gres, iar cuvintele sint bisturiul sau. Cele (tot) unsprezece povestiri ale sale sint un deliciu literar prin stilul lucid, riguros, alert. Citindu-le, ai sentimentul ca privesti de la distanta, cu detasare, o pelicula ce se deruleaza in fata ta dar, pentru ca imaginea este 3D, tu nu esti intangibil, ba chiar, la un moment dat, incasezi lovitura. Insa personajele sale sint puternice, chiar daca sint incercate de viata sau de anumite situatii exceptionale. Subiectele sint dintre cele mai diverse, unele aproape de absurd, altele induiosatoare sau care par a avea accente autobiografice, si pe masura ce le-am parcurs, rind pe rind, am avut aceeasi senzatie de viata adevarata, complexa si uneori prea intensa, aproape greu de suportat.