Romania libera

De la un punct incolo, literatura exista doar prin ea insasi, cu alte cuvinte nu ne mai intereseaza ce spune autorul, ci cum spune, romanul “ dintr-o previzibila intriga politista “ transformindu-se intr-un labirint al senzatiilor si al unor destine mozaicate. Procurorul militar care doarme si ale carui degete se contureaza pe tablia patului, lipsindu-i doar degetul mic al unei maini, este un portret reprezentativ pentru arta scriitorului. Apoi, cele 52 de pisici care evadeaza dintr-un camion sau dromaderul adus din Iordania de catre un fotograf amator care violeaza o vitica autohtona, ca pe urma sa fie castrat, sint iarasi exemple ale unei arte literare constiente de sine. In egala masura destinul acelui calugar bizar Onofrei, pe a carui teasta inca de la nastere crescuse un smoc de par cu proprietati magice si a carui viata sta pe marginea unui bun delir mistic, este tot o istorie in ea insasi, care oricand poate fi decupata din carte si redata separat, iar arheologul, principalul hermeneut, e bolnav de ulcer. Ranitidina <> pe care o ia zilnic este si leacul dat noua pentru a ne usura trecerea de la literatura banala, emfatica, la o literatura inteligenta, rafinata, plina de surprize.