Este povestea intrepatrunsa si filtrata subiectiv a trei comunitati religioase din partile Bugeacului: rascolnici, evrei mesianici si protestanti colonisti germani. Descrise in termenii si credintele lor, acestea figureaza celalalt mare personaj colectiv, vesnic prezent, desi mereu altul: Leviatanul, cum il numesc acestia, pastrindu-se cu obstinatie in afara lui si fiind permanent prigoniti de catre acesta. De fapt, ceea ce-l intereseaza pe Ernu este aceasta lupta cu Leviatanul, credinta religioasa a sectantilor folosindu-i pentru transfigurarea propriului crez politic.
Preluind viziunea acestor marginali de jure, nu doar de facto, textul lui Ernu expune o rasturnare de perspectiva: „sectantii” se afla aici in centrul lumii, iar Leviatanul se invirte bezmetic in jurul lor. Este latura carnavalesca a cartii, de rit de rasturnare. Este insa un carnavalesc mesianic, caci aceasta lume rasturnata este cea „adevarata”: Leviatanul este cel periferic si trecator, menit, mesianic, pieirii. Este o rasturnare radicala de perspectiva, prin care nu noi ii respingem pe ei, chiar si atunci cind ne prefacem ecumenici, intelegatori sau corecti politic, ci ei, marginalii, refuza consecvent societatea noastra.