in Formula As nr. 1164

Cei carora le place sa calato­reas­ca ina­poi in timp au pri­le­jul sa se teleporteze citind aminti­rile din urma cu 150 de ani pe care vi le recomand a­cum. In primul rind fiind­ca V.A. Urechia a fost martor (si implicat) intr-o serie de eve­­ni­mente ce au mar­cat istoria tarii noastre: re­vo­lutiile de la 1848, miscarea unionista, culminind cu dubla alegere a lui Cuza, detronarea acestuia si adu­cerea lui Carol I, la 1866, obtinerea independentei re­gatului s.a. Pentru ma­joritatea dintre noi, acestea sint pagini din manua­lele scolare de istorie. Pentru V. A. Urechia sint zile tra­ite, viata lui publica si particulara, asa cum si-o pri­veste impacat din pragul batrinetii, cind patimile se ate­nueaza. Apoi, alt punct de atractie e ca memo­ria­listul a cunoscut de aproape si evoca o multime de personalitati, de la Mihail Kogalniceanu, Vasile Alec­sandri, C.A. Rosetti, Costache Negruzzi si B.P. Has­deu, la inamicii sai junimisti, pentru care reprezenta „directia veche”, depasita. E consemnata in detaliu si ac­tivitatea lui neobosita pentru elevarea societatii timpului: intre multe altele a initiat si condus institutii prestigioase precum Ateneul Roman si Aca­demia Ro­mana. Amatorii de senzational vor fi uimiti sa-i desco­pere si viata particulara, presarata cu tra­gedii si re­ve­la­tii scandaloase.