Ati pomenit fotografiile vechi care v-au dat ideea de pornire a cartii. In ce context le-ati vazut si cum v-au dus cu gindul la o carte?
Am ales sa scriu privind fotografii pentru ca imi plac foarte mult fotografiile vechi. Chiar imi vorbesc. Vad adevarate filme in privirile unei familii venite la sedinta foto, prin 1880. Am descoperit fotografiile de la care a pornit totul intr-un articol despre primii fotografi din Romania. In aceeasi seara am scris citeva pagini si le-am postat pe proaspatul meu blog. De la o zi la alta, prietenii de acolo – pentru ca ii voi considera totdeauna prietenii mei – cereau continuarea.
Ce se mai intimpla? Ce se mai intimpla? Interesul lor ma facea sa continui. Alaturi de fotografiile gasite pe net in ziua aceea erau si citeva cuvinte despre fiecare dintre fotografi: Carol Pop de Szathmari, Franz Duschek si Franz Mandy. De aici incolo nu mai pot explica. Pur si simplu am ramas toata seara cu ochii la fotografiile lui Franz Mandy. Fotografiile acelea chiar vorbeau cu mine.
Am vazut-o pe Anna suparata ca proaspatul ei sot i-a cumparat o inventie oarecum necuviincioasa, o masina de facut cafea. Vedeam bine ca situatia nu este pe placul ei, dar se straduia sa mentina aparentele. Nu a durat mult pina cind sentimentul acela de responsabilitate pentru ceea ce incepusem in joaca sa creasca foarte mult. M-am oprit din scrisul la intimplare si am inceput documentarea. Nu am gasit prea multe informatii despre personajul real, Franz Mandy, si atunci am inceput sa completez golurile cum m-am priceput mai bine. Numele s-a transformat in Franz Mayer.
