pe bookblog.ro

„Tactica” autoarei a fost sa porneasca fiecare fir narativ dintr-un punct marcat printr-o fotografie autentica, fotografie pe care nu doar o explica, ci o si integreaza in naratiune. Astfel, cu toate ca m-am asteptat ca volumul sa fie doar o poveste semi-biografica despre ascensiunea lui Franz Mandy – devenit Meyer, ca personaj – nu este nici pe departe asa. Este adevarat ca Meyer se afla in centrul actiunii, alaturi de sotia sa, Anna, cea care se opune cu atita inversunare schimbarii, insa in preajma lor se perinda o sumedenie de alte personaje fascinante. Familia Meyer, aflata in centrul actiunii, creeaza contextul pentru ca si alte chipuri imortalizate sa-si spuna povestea, rind pe rind, iar cind povestile lor se intrepatrund, un soi de Han interbelic al Ancutei pare sa se instaleze intre pagini, promitind o proza savuroasa si citeva clipe de tinut minte.