in Observator cultural nr. 770

E un soi de minimonografie a inceputului presei libere, postrevolutionare, dar si o relatare subiectivizata a acelor ani de haos si coruptie ale caror consecinte le traim si astazi. E un roman al ezitarilor, care pune fata in fata epoci antagonice, dar fortate de istorie sa se infrunte, doua virste ale barbatului, dar si infruntarea dintre Istoria Mare si istoria mica, ca in Pamintul apelor, romanul lui Swift. Avem de-a face, atunci cind abandoneaza paradigma moderna si trece dincolo (o alta ambiguitate, auctoriala de data aceasta), cu un postmodernism discret, soft, dar percutant in rezultate. E riscant, pentru ca traim intr-o tara si intr-un spatiu al lecturii unde discretia e mai curind un dezavantaj.