Respirind, prin balcanismul suculent, acelasi aer de familie ca prozele unui Stefan Agopian ori Silviu Angelescu – sau, de ce nu, ale mai vechilor Nicolae Filimon, Mateiu Caragiale sau Eugen Barbu (cel din Principele si Saptamina nebunilor) –, romanul Doinei Rusti a deschis excelent noul an al prozei romanesti. Cu o carte exceptionala, mai precis.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri