pe constantinpistea.wordpress.com

Asa e jocul. Probabil, daca ar fi scos un roman trist, in care, sa zicem, povestea sa fi fost jurnalul lui Matt, care Matt se sinucide din cauza presiunii financiare, familiale, sociale, Jess Walter n-ar mai fi avut succesul de care s-a bucurat (unul dintre cele mai bune romane in 2009, dupa mai multe ziare americane). Accentul pozitiv e pe mentalitatea americana, pe „happy end”-ul care te ajuta sa construiesti. Plictisitor de previzibil. Paradoxal, povestea curge bine, e scrisa cu lejeritate si are marele atu al unei traduceri potrivite, cu atentie pentru limbajul colocvial (se vede mana scriitorului si traducatorului Bogdan Cosa). Desi pare usurica, o lectura de statiune, la namol sau la umbra unui mic, pe fundal sint tot felul de povesti pentru „oameni mari”, despre cum decade presa (si) din cauza managementului prost, despre relatia fiu-parinte, dar si despre cum poate supravietui o casnicie ca un vapor in mijlocul furtunii.