pe semnebune.ro

Fie ca noteaza repede ceva, fie ca isi intinde poemele pe pagini intregi, Sociu ramine acelasi privitor din sine inspre lume. Rareori se intimpla invers, dar si atunci e un proces la fel de natural. Poezia lui Dan Sociu a trecut prin mai multe metamorfoze, poetul a incercat marea cu degetul de multe ori: a scris si sonete in stil alexandrin (si sint fantastice), a scris si in dulcele stil clasic, cu rima, si i-a iesit, a fost mizerabilist inainte sa existe acest termen si romantic, la peste 100 de ani de la moartea romantismului, si i-a iesit la fel de bine si n-am dubii ca orice ar mai incerca, o sa-i iasa. (…) Ar mai fi multe de zis despre poezia lui, dar ma feresc in mod constient sa spun ceva definitiv, fiindca, cum ar zice cineva: nu deranjati, poetul e la lucru.