pe larevista.ro

Ce e minunat la aceasta poveste (fara mare miza narativa) este felul scriiturii, modalitatea prin care se reuseste o impletire fluida, bine dozata, intre umor, confesiune si inserari stiintifice. Este o carte cu descrieri poetice, cu pasaje emotionante, cu fraze bine taiate, cu dialoguri ritmate. Este scurta, unitara, aerisita, puternica.  „Un copil din bucati. Cam asta plimb eu prin parc” scrie mama la un moment dat; ei bine, cam asta este si cartea, o carte din bucati, o carte-mozaic, care insa reuseste sa dea imaginea sintetica a unei afectiuni (o tulburare neurobiologica) care este resimtita de catre familiile atinse ca pe o nenorocire, ca pe o drama insondabila.