Adriana Babeti reuseste, in „pilulele” ei scripturale, sa concentreze energie vitala, sa (re)dea buna dispozitie, sa revigoreze, sa vada partea plina a paharului – cum se spune. Adica partea de frumusete a vietii, de generozitate a oamenilor, plus partea de voluptate culturala pe care o ofera perceptia diverselor locuri si evenimente prin grila culturii: literatura, film etc. Iata, de pilda, „secventa Casablanca”: ajunsa in celebrul oras, autoarea viziteaza cafeneaua Rick’s Cafe, replica recenta identica a nu mai putin faimoasei cafenele americane din filmul Casablanca, unde Humphrey Bogart si Ingrid Bergman „se sorb din priviri”: «noua cafenea americana Rick’s, care are doar cinci ani si care reconstituie aproape la milimetru butaforia de la Hollywood din 1942, cind s-a turnat filmul. Toate-s la locul lor, intrarea, barul, mesele, palmierii, pianul, baiatul de la intrare. Bem cafele si sucuri, dam o raita, ne asezam la pian, clampanim in joaca si sunetele au un ecou ciudat. Parca-i un fel de melancolie, un fel de asteptare.» (Secventa Casablanca)
