pe bookhub.ro

Cele dintii pagini scrise au ramas neschimbate. Nu am intervenit deloc asupra lor, din seara aceea de octombrie. Prima poveste a fost cea a lui Franz. Fara el, aceasta carte nu ar fi existat. Numai ca nu aveam – la vremea aceea – niciun plan. Nu stiam ce incep. Imi propusesem sa-mi regasesc indemanarea de a scrie si o faceam ca in copilarie, privind fotografii. Pe masura ce capitolele se tot adunau, incepea sa nu-mi dea pace tot mai des un gind: ce au in comun toti oamenii acestia, in afara faptului ca sunt vecinii lui Franz? Care este de fapt actiunea, despre ce este vorba? Nu aveam inca raspunsurile, dar cei din fotografii continuau sa povesteasca, asa ca eu continuam sa scriu. Ma gindeam ca vreunul dintre ei imi va spune, la un moment dat. Ei au avut intotdeauna controlul. Nu voi strica cititorilor bucuria de a afla singuri raspunsul, direct de la sursa.