O carte scrisa de Jose Saramago cu texte de Roberto Saviano si Filip Florian si ilustratii de Gunter Grass este o provocare pentru orice cititor. In special daca e vorba despre ultima carte a scriitorului portughez, neterminata, care a existat o vreme doar ca fisier brut pe laptopul sau. Ideea romanului este o mai veche preocupare a lui Saramago: de ce nu exista greve in industria armamentului? Desi nu a reusit sa astearna raspunsul inainte ca boala sa-l rapuna, o alta idee completeaza aceasta tema: sabotajul din lumea armamentului si cum este el perceput de-o parte si de cealalta a baricadelor.
Armele au un impact enorm asupra vietii oamenilor, chiar daca multi dintre ei nu au vazut sau nu au minuit niciodata una. Daca Saramago isi scrie bucatica de roman bazandu-se pe cele doua idei mentionate initial, aceasta a treia, impactul armelor in viata oamenilor, este sursa de inspiratie pentru textul lui Roberto Saviano,
Si eu l-am cunoscut pe Artur Paz Semedo. Florian Filip insa, prefera o abordare ceva mai confortabila, dar in acelasi timp mai riscanta: in 11 nopti, textul semnat de el, propune un soi de continuare inchipuita a romanului, care-i permite ceea ce, probabil, si-ar dori orice cititor: sa-si aduca propria contributie la o astfel de opera. Riscul insa vine din faptul ca o astfel de continuare ar putea sa nu fie cu adevarat valoroasa decit in mintea celui care o inchipuie. Florian Filip nu are insa, a se teme de asta.