Cu acelasi simt al ridicolului tranchilizat, Coman transformat in personaj de proza e crud pina la mutilare cu slabiciunile omenesti ale avatarului. Nu-i ofera scuze, nu-l victimizeaza, nu-i da momente de putere. In plus, poate, fata de autori asemenea (Adrian Schiop,  Cezar Paul Badescu) intervine cu o tusa – doua de fantastic ce aminteste in ce cheie trebuie citita cartea: fictiune, si nu roman autobiografic. Tocmai de aceea m-am simtit bine in cotidianul lui nemilos, recognoscibil si autentic intre limitele penibilitate – curaj.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri