Din povestire in povestire, cu un umor rar intilnit in literatura romana, mizind pe strategii inocent-ludice, Stefan Agopian isi poarta cititorii intr-un tarim al fanteziei, alaturi de cei doi calatori ai sai – Armeanul Zadic si Ioan Geograful. Doua fapturi de mirare, cu o consistenta spectrala, care hoinaresc taifasuind (la modul fantastic-erudit, chiar filosofic, intertextualitatea implicind aici deopotriva carti reale si carti inventate), asezindu-si privirile deasupra unui timp si a unui spatiu pe cit de fantasmagorice, pe atit de firesti resimtite de ei. Lumea imaginata isi creeaza propria realitate, in care se strecoara tot soiul de fapturi nascute din neant...
Valmasag de real si de fantastic, de real si de vis, de istorie si de utopie, de grotesc si de sublim, de moarte si de viata, de sacru si dracesc,
Manualul intimplarilor este o carte construita mai ales din priviri, din jocul intrepatrunderii luminii cu intunericul, a somnului cu trezia. In proza lui Agopian, lumea se lasa zarita fie cu ochi limpezi, fie cu cu ochi somorosi, niciodata de doua ori la fel. Dar se lasa privita mai ales cu ochiul din frunte...