Subiectul ofera o compozitie pe masura, intrucit distanta dintre personaje (parintele sau parintii plecati la munca in strainatate si copiii ramasi in Romania, in grija bunicilor si a altor rude) se „compenseaza” prin dialoguri imaginare si fantasme de substitutie. Interesul cade, fireste, pe psihologia copiilor temporar „orfani” si pe comportamentul infantil in situatii de criza. Si la Lungu, precum la Corobca, protagonista este o fetita obligata sa se maturizeze accelerat, iar lumea romaneasca in care ea evolueaza se transforma dupa imaginatia ei. Realismul de observatie si notatie va fi, in mod logic, facut posibil de partitura cealalta, a mamei plecate la munca in Italia. De o parte, o femeie in puterea virstei care isi tine familia din Romania ingrijind o batrina; de cealalta, o fetita care ii duce dorul si care este „auzita” si „ascultata” de romancier din interiorul unui limbaj personal si al unei imaginatii infantil-magice. Cele doua registre sint destul de clar diferentiate de autor si alternate, aceasta facind lectura antrenanta.
