in Observator cultural, nr. 503

In cadrul Tirgului International de Carte, organizat in luna februarie 2015 la Ierusalim, a avut loc o interesanta dezbatere pe marginea cartilor Religie, politica si mit. Texte despre Mircea Eliade si I.P. Culianu de Andrei Oisteanu si Mircea Eliade. De la magie la mit, de Moshe Idel, ambele volume aparute la Editura Polirom. Andrei Oisteanu a citat cartea Paradoxul roman de Sorin Alexandrescu, in care se afirma ca Eliade suferea de o «miopie» politica, vazind in legionarism o miscare mai mult religioasa decit politica. Oisteanu sustine ca apropierea lui Eliade de Miscarea Legionara s-a produs in a doua jumatate a anilor ’30, iar celebrul text intitulat De ce cred in biruinta Miscarii Legionare a aparut in publicatia legionara Buna Vestire, pe 17 decembrie 1937, la numai 3 zile inaintea alegerilor, deci era evident pentru orice om inteligent ca era vorba de o miscare politica. De aceea, aderarea lui Eliade la legionarism nu poate fi considerata o simpla «miopie», ci o adevarata «orbire» politica. Oisteanu scrie in carte: «A suprima omul politic din Mircea Eliade nu mi se pare nici profitabil si nici corect. Fara discutie ca el a gresit ca om politic (si chiar ca istoric al religiilor), iar aceasta greseala trebuie cel putin constatata». In ceea ce priveste opera stiintifica a lui Mircea Eliade, Oisteanu considera ca «a fost relativ putin infestata de microbul ideologiei de extrema dreapta (citeodata punctual, citeodata implicit; cel mai adesea deloc)». Concluzia sa este ca opera de istoric al religiilor a lui Eliade este recuperabila. Moshe Idel considera ca Mircea Eliade ar fi ajuns la Miscarea Legionara, chiar fara impulsul primit din punct de vedere politic, de la Nae Ionescu, deoarece el credea in ortodoxismul romanesc ca intr-o religie arhaica, si ideile de baza ale spiritualitatii legionare coincideau cu unele dintre ideile sale.