In acest roman abordez o tema mai speciala, foamea de inceputuri a omului contemporan. Acest fenomen, al grijii cu care incepi, m-a interesat dintotdeauna. Este una din iluziile noastre cele mai sublime, in numele careia ne-am structurat viata. Fiecare dimineata este un inceput, dar si fiecare zi de luni, sau fiecare inceput de luna, ca sa nu mai vorbim de delirul care marcheaza inceputul de an.
Omul contemporan, devenit un mutant genetic al societatii de consum, este insa mai mult decit obsedat de inceputuri, el are o foame de inceputuri. Nimic ontologic sau metafizic in goana sa dupa inceputuri, ci doar o fuga de responsabilitate, o evitare a implicarii in profunzime, o placere de a surfa pe suprafata vietii. (…)
Iata
punctul de plecare al romanului meu in care incerc sa observ evolutia unui nou tip de drog social: dependenta de iluzia inceputului. Si de ce sa nu scriu, intr-o lume in care doar inceputurile sint tentante, un roman format numai din
inceputuri?