Titlul de Fotograf al Curtii Regale il detineau mai multi fotografi bucuresteni. El era o garantie a calitatii serviciilor oferite de artist. Era ca un blazon. Acela care avea onoarea de a primi brevetul isi imprima titlul pe passepartout-urile fotografiilor. Clientela lui devenea mai selecta. Aceasta era cea mai mare bucurie a fotografului: recunoasterea meritelor sale de catre un client cu atit de mare greutate cum era Casa Regala. Tristetile nu tin niciodata de titluri si blazoane, ci se nasc numai din conditia de om. Tristetile lui Franz, personajul din Fotograful Curtii Regale, sint tristeti valabile atunci, ca si acum, pentru un suflet de artist obligat sa traiasca in lumea reala.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri