Cind te inhami la un roman, trebuie sa ai mare incredere in tine. Asadar, am simtit ca pot duce la capat acest pariu si m-am pus pe scris. Nu m-am gindit daca e usor sau greu. E drept, tema copilariei se coace de multi ani in laboratorul secret din cap si poate fi regasita in toate volumele mele de proza scurta. Pe de alta parte, increderea in tine nu iti garanteaza ca totul va iesi bine. Intri in logica romanului, a lumii pe care o imaginezi si te lasi absorbit de ea, nu ai incotro. Abia dupa ce pui punct, lasi sa se raceasca bine si recitesti totul, iti dai seama daca merita sa revii pe text cu acordaje fine sau mai bine il arunci. Ei bine, la recitire am simtit ca Radita este convingatoare si ca romanul are acea forta magnetica fara de care e un morman de cuvinte uscate.
