Barbati fara femei a fost o lectura surprinzatoare pentru mine, mai ales ca pare a nu avea nici o miza, totul incepe si se termina fara rezolutii, insa tocmai acest „decupaj” deschis il face interesant de citit. Bineinteles, am recunoscut si citeva dintre leitmotivele lui Murakami, de la referintele muzicale (in special jazz), la barurile intunecoase sau personajele misterioase, care apar si dispar, fara vreo explicatie. Ma intreb daca scriitorul schimba directia inspre un realism noir? De altfel, la o a doua lectura, tonul acestui volum are si ceva din Tsukuru Tazaki.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri