in Observator cultural nr. 753

Nici exercitiile de yoga, nici meditatiile, nici visele controlate, nici desele reintoarceri in Paradisul copilariei nu reusesc sa atenueze angoasa care-l bintuie pe autorul insemnarilor din Acedia. Insa questa sa nu este una ratata, esuata. Dimpotriva, drumul este cel care conteaza, descoperirea treptata a unei noi realitati. Deocamdata, doar visele sint capabile sa dezvaluie cite ceva din aceasta lume, si tot prin vise este posibila explorarea ei. Daca pentru Anthony Stevens, in siajul psihanalizei jungiene, visele reprezinta un mod de comunicare cu salbaticul din noi, batrin de milioane de ani, pentru Corin Braga, visele reprezinta modul de a comunica nu doar cu salbaticul din noi, ci cu o intreaga lume veche de milioane de ani. Visele, asadar, reprezinta singurul instrumentar capabil de a contracara o existenta calpa prin impunerea unei alte realitati, cu legi si caracteristici proprii, in care, pina acum, doar samanii sau magii au reusit sa se descurce, o lume a unor puteri nebanuite, o lume care poarta in ea saminta unor deveniri viitoare – cine stie?