in revista 22, nr. 51-52

M-am gindit sa rescriu lucrarea dintr-o perspectiva mai asezata si mai «rotunda» si sa incerc sa scriu o carte mai personala despre Eliade si Culianu. Am incercat sa evit tipul de abordare apologetica, n-am vrut sa-i «mumific» pe cei doi istorici ai religiilor si sa pun o noua lespede pe mormintele lor. Dimpotriva, am incercat sa-i cobor de pe soclu, sa-i descriu ca pe doi oameni vii, cu viciile si virtutile lor, fara sa evit subiectele delicate, controversate, unele dureroase: apropierea de Miscarea Legionara a lui Mircea Eliade, expereientele narcotice pe care le-a trait in India si Portugalia, relatia lui Eliade cu o miscare «de stinga» – contracultura hippie din anii ’60-’70, polemicile politice, dar si stiintifice cu Culianu, despartirea lui Culianu de contramodelul politic reprezentat de maestrul sau, relatia Securitatii romane cu cei doi savanti si, nu in ultimul rind, implicarea lui Culianu in politica in ultimii ani ai comunismului si la inceputul anilor ’90, precum si misterele asasinarii lui in 1991.