in Romania literara nr. 45

Dan Lungu revine cu un roman a carui miza transcende (la fel ca in Cum sa uiti o femeie) elementul social si se deschide spre psihologic, spre zonele de adincime ale constiintei umane, confruntate cu un nou tip de criza: destramarea familiei, abandonul temporar al copiilor, parasiti de parintii plecati in cautarea himericului „mai bine” dintr-un Occident care ajunge sa echivaleze cu muncile cele mai injositoare, dar si cu un tip de instrainare treptata, deseori ireversibila si avind consecinte dramatice. Dan Lungu construieste unul dintre cele mai credibile si mai puternice personaje-copil din literatura recenta, al carui monolog interior cucereste prin sensibilitate si inocenta autentica, fara nici o nota falsa sau neverosimila.