in Suplimentul de cultura nr. 462

Cind am nascut a fost dureros, dar nici un analgezic nu e mai eficient decat luatul in brate al bebelusului sanatos. Viata de mama casnica e obositoare, uneori plicticoasa, dar nici un remediu nu e mai mare decat un pupic lipicios. Cind ai un copil, doi sau trei cum am eu acum, e greu sa iti faci loc in program pentru un timp in care sa citesti sau sa scrii si mai ales sa si intelegi ce citesti si sa fie inteligibil ce scrii. Dar daca ai citit sau ai scris inainte, felul in care lumea ti se ordoneaza in cap devine foarte „ca in carti”. Ca atunci cind stii sa faci fotografii, chiar si fara aparat, vezi cadrele. Si micile intimplari casnice devin mici poezii, iar tu maturi ciorne, speli greseli de tipar si copilutii tai iti dicteaza cele mai reusite dialoguri. A trebuit doar sa imi pun laptopul pe masa de schimbat scutece si sa tastez ce se intimpla in jur si in mine. Sint o mare exploratoare de mine insami, asa ca daca a fost sa redescopar ceva, de aceasta data a fost sa imi redescopar increderea ca pot scrie suficient de bine incit, dupa lectura, trei prieteni sa imi spuna ca i-am emotionat si ca le-a placut. Ramine de aflat acum daca ceea ce am scris este si pe gustul cititorilor.