Descrierile ei, subtilitatea cu care ghiceste trasaturi definitorii pentru un tip uman din doar citeva gesturi tin de un set de calitati absolut impresionante ale acestei scriitoare care, in aceasta ultima carte, da dovada de o luciditate rascolitoare.
Oameni sint surprinsi in miscare, pe acest drum carnavalesc catre un nicaieri din inima provinciei franceze, biografiile lor diferite se dezvaluie in actiune si, din toate aceste crimpeie disparate care se intilnesc accidental, se creeaza o dinamica a gesturilor nelinistitoare, violenta, plina de tensiune. Aparent, cititorul e condus pe drumurile unei Frante spulberate (de inamic, dar si de propriile tensiuni), iar maniera notatiei imediate pe care o practica Nemirovsky creeaza impresia ca si tu, cititor, Hypocrite lecteur, esti parte din acest convoi cvasidezumanizat (foarte putine portrete luminoase, in care s-au mai pastrat semnele unei griji bazale pentru celalalt, au intrat in prima parte a
Suitei franceze, Exodul. 1940). Nemirovsky ne poarta, de fapt, catre un infern frumos acoperit cu milieuri, portelanuri si bune intentii.
