in Catavencii

Totul a ramas de povestit, pentru ca povestitul nu epuizeaza niciodata nimic, povestitul insoteste. Altfel ar fi trebuit sa ne oprim cu totii din scris dupa tragicii greci, sau dupa Biblie, sau dupa Shakespeare, dupa Dante, Dostoievski etc. In cele 11 povestiri ale mele, pe de o parte se intimpla lucruri inventate pe care cititorii le recunosc pentru ca le-au trait, pe de alta parte prozele imprumuta lucruri din viata mea si a celor din jur cu care cititorii se identifica pentru ca le inteleg. E vorba despre aceleasi citeva lucruri despre care se scrie de cind lumea – dragostea care ne modifica, relatiile cu cei din jur care ne transforma, boala care ne degradeaza, moartea celorlalti care ne marcheaza – doar ca vazute de mine.