in Suplimentul de cultura nr. 458

Am auzit de autori care vor sa experimenteze pe trupul lor ce-nseamna o suferinta, pentru ca atunci cind scriu despre ea, sa nu se simta in postura unor diletanti care vorbesc despre ceva in totala necunostinta de cauza. Dar indiferent de abordare, un lucru ramine neschimbat: cind scrii, scrii pentru carte, nu pentru tine. (...) In primul rind, beneficiul e sacrificiul in sine. Darul. Scrii ca sa daruiesti ceva si, daruind, poate ca la rindul tau vei primi ceva inapoi, desi nu e obligatoriu ca acest lucru sa se intimple. Dar e frumos cind se intimpla. Nici una nu strica, ma refer la sugestiile tale de mai sus, daca stii sa le gestionezi cum trebuie si sa ramii cu picioarele pe pamint. Dar eu ma refeream la un simplu „mi-a placut cartea” sau „m-am regasit in cutare personaj”. E suficient si atit.