Intens in transcrierea obsesiilor, convingator in sugestiile psihanalitice, livresc, comic, pe alocuri, deloc plictisitor (capitolele sint scurte, desfasurate alert – o abordare mai intinsa, intr-o relatare aproape deloc evenimentiala, ar fi riscat), monologul din romanul lui Florin Irimia reuseste sa provoace. Avem de-a face, in ultima instanta, cu metaliteratura, cu puterea exorcizatoare si multietajata a cuvintelor, cu raporturile complicate dintre un autor si intimplarile lui fundamentale. Si avem de-a face, desigur, cu un prozator deja dovedit.

Related products

Produs adăugat la favorite
Consimțământ pentru cookie-uri