Mai optimist decit Sion sau bizuindu-se, poate, pe recunostinta patriei, V.A. Urechia nu s-a ingrijit de soarta amintirilor sale, care au fost adunate intr-o carte de-abia in acest an. La fel ca Gheorghe Sion, Urechia a fost mitraliat cu succes, in Betia de cuvinte, de Maiorescu, cel care l-a executat si ca istoric, si ca literat. Urechia a frecventat si el Junimea din Iasi, de care s-a despartit ca liberal de la pasopt si ca devotat al lui Kogalniceanu, care l-a ajutat sa propaseasca. Urechia are pretentii scriitoricesti mai mari decit il tine, in timp, cureaua. Micile lui satire de debut ii atrag atentia lui Kogalniceanu, care il ia sub aripa inca de pe vremea cind premierul reformator mai incerca sa-i dea directia zburdalnicului si prea voluntarului Cuza, care a fost dat jos printr-o manevra pe care liberalii au numit-o revolutionara, iar adversarii lor, lovitura de stat.