Prima carte tradusa la noi, Stalin.Curtea tarului rosu, (Polirom, Iasi, 2014) constituie ceea ce am putea numi o „istorie de curte”. Cit de bine se potriveste sintagma realitatii sovietice se poate vedea capitol cu capitol, insa curtea tarului rosu a marcat in esenta ei cel mai influent dintre totalitarisme, cel sovietic. Istoricul e preocupat de metabolismul totalitar, de dinamica puterii si mecanismele ei, dar o face detaliind asupra personajelor care alcatuiesc aceasta mare familie bolsevica. Nu cred ca exista o carte care sa ne introduca in atmosfera de familie politica mai bine decit cea a lui Montefiore. Sergo, Kirov, Buharin, Molotov, Vorosilov, Visinski, Ejov, Iagoda, Beria etc. apar in datele lor civile, in preocuparile lor cotidiene, inseparabile de politica, iubind, mincind, birfind, curteni intriganti si in acelasi timp familisti. Si mai sint si sotiile, fii si fiicele, amantele lor care fac parte din acest tesut familial impregnat incetul cu incetul de politica ca de o toxina care ucide mai lent sau mai rapid. Stalin nu este de la bun inceput „tatucul”, nici liderul maxim, inatacabil, intangibil, divinizat. El este cel care devine in mijlocul revolutionarilor bolsevici Stalin, zeul crud si insingurat. Montefiore ne prezinta un Stalin incredibil de uman, autodidact, iubitor de literatura, un cititor fervent, implacabil, dar cu rezerve de tandrete nebanuite, un sot iubitor si un parinte atent, in acelasi timp setat pe o neobosita lupta politica impotriva inamicilor reali sau doar potentiali. Totodata, istoricul lanseaza o serie de ipoteze tulburatoare, printre care si aceea ca sinuciderea sotiei, Nadia, constituie declansatorul metamorfozei care-l aduce in scena pe celalalt Stalin, cel care va deveni artizanul Marii Terori. (…) Daca istoria s-a prezentat vreodata in fata ochilor nostri ca un veritabil roman de aventuri, atunci, Stalin.Curtea tarului rosu este, in orice caz, unul dintre cele mai bune.