Mic jurnal cu amintiri de Nadia Anghelescu ilustreaza si tendinta, si insusirile necesare unui autor pentru a oferi o carte de virf in interiorul ei. E vorba, pe scurt si intr-o enumerare fara exhaustivitate, de substanta biografica si luciditate critica, finete a observatiei si arta portretistica, stiinta selectarii si utilizarii detaliului relevant, ridicarea la scara (comunitara si nationala) a aspectelor ce par particulare, un discurs nici prea intelectualist si livresc, dar nici prea familiar-oral, in fine, un stil care este omul si care trebuie sa ofere, cu instrumente scriitoricesti, tabloul unei existente. Caci memoriile se scriu atunci cind existenta unui om este plina de fapte, intimplari, episoade semnificative si o suita de realizari profesionale recunoscute ca atare.(…)
Autoarea creeaza, asociativ si epicizant, „blocuri” memorialistice ce se parcurg cu interes maxim si placere a lecturii. Stie sa construiasca scene vii, cu personaje asemenea dintr-o galerie tipologica larga; si sa extraga, din ele, semnificatia ce va fi adaugata urmaririi procesului de formare.
