Volumul depaseste 400 de pagini si are o structura neconventionala, in care instrumentele antropologiei, ale sociologiei, ale jurnalului de teren, ale analizei academice si ale sensibilitatii literare sint puse sa lucreze laolalta, in beneficiul celui care vrea sa inteleaga fenomenul pelerinajelor autohtone, din alt unghi decit acela al reactiilor si al comentariilor curente. (…)
Mirel Banica nu se comporta nici ca „avocat”, nici ca „inamic”. Alege descrierea participativa, nu crede in opacitatea analitica pe care „expertii” o dau drept „obiectivitate”. Intra in joc si nu o face de forma, mimind, perfid, solidaritatea cu pelerinii. Devine pelerin, ia lucrurile in serios, sta de vorba, asuma toata osteneala demersului. Are umor, dar nu practica ironia demolatoare, nu evacueaza savant realitatea complicata a fenomenului de care se ocupa. Se lasa atras, cum o marturiseste de la bun inceput, „de calda umanitate a pelerinajelor”, cauta, dincolo de faptul religios, faptul social, se straduieste sa consemneze aspectul polimorf al vietii religioase, greu de sistematizat prin simpla aplicatie teoretica, prin previzibile categorii dogmatice, prin constipate excursuri istorice. (…) Ceea ce reuseste nu e, pina la urma, doar intelegerea simpatetica, dar cultivata a „religiosului” comunitar, cu inocentele lui seducatoare, ca si cu derapajele lui stingheritoare, dar si un portret spectaculos, veridic, tulburator, pitoresc, al Romaniei de azi, inclasabila, imponderabila, inevitabila…
