in Realitatea Evreiasca, nr. 436-437

Putini carturari romani reusesc performanta de a publica, asemeni lui Andrei Oisteanu, numai carti de referinta. Dupa Mythos & Logos (1997), Imaginea evreului in cultura romana (2001) si Ordine si Haos. Mit si magie in cultura traditionala romaneasca (2004), cercetarea sa Narcotice in cultura romana (2010) a reprezentat un adevarat soc cultural. A explorat intreaga cultura romana dintr-un unghi pina atunci interzis sau ocultat, a revelat semnificatii ascunse, a improspatat lectura textului literar si a redimensionat profilurile unor scriitori si intelectuali romani de prestigiu. Cartea nu este un elogiu la adresa stupefiantelor, nici o invitatie la doborirea de pe soclu a marilor nostri oameni de cultura. Ci 1) o cercetare documentata a rolului cultural jucat de narcotice la romani; 2) o analiza originala, dintr-o perspectiva tematista, a literaturii romane; 3) o redefinire a conceptului de cultura cu care operam; 4) o invitatie la reflectie in jurul notiunilor (fundamentale) de masura, intimitate, libertate.