in Cultura nr. 485

Da. Poezia Martei Petreu are virilitate. Totusi, recenta culegere – Asta nu e viata mea (denumire antiromanesca si antiprozaica prin excelenta) – nu asociaza forta cu fertilitatea. Cred ca asupra acestei trasaturi s-ar cuveni insistat. Reiese mai clar ca niciodata ca scrisul poetei inseamna unica replica valida impotriva sterilitatii. Literatura rodeste din disfunctii. Cred ca aceasta ar fi explicatia potrivita a titlului. (…) Privirea surprinde orice detaliu scabros, fara a-i acorda vreo conotatie morala. Intreaga realitate, cuprinsa sub cer, intra in registrul realului poetic. Ochiul mintii taie si alege semnificatiile crepusculare, inventariate de G. Calinescu in Universul poeziei. (…)
Revine in Asta nu e viata mea imaginea marii de deasupra (a valului?), stirnita de o stihie, de curentii agresivi si neintrerupti. In mijlocul acestei intinderi nesfirsite, Marta Petreu desfasoara, in opinia mea, una dintre cele mai veridice descrieri ale Iadului. Nu cazane cu smoala, draci negri inarmati cu furci si grupuri osindite. Ci singuratate completa si remuscare. Infernul pastreaza intacte regretele pe care, la un moment, le-am ascuns de noi insine. Tartarul ne pune inainte actiunile aminate sau gresit indreptate cu toate consecintele nefaste. Abia gheena desteapta constiinta, pentru ca ne confrunta cu ea si cu propriile fapte. Iadul contabilizeaza cicatricile, unse cu alifie sau ascunse sub camasa.