in Observator cultural nr. 740

Acum avem la indemina o alta cercetare, ceva mai veche, din 2003, dar la fel de consistenta si de incitanta, despre un personaj care nu a pierdut nici azi interesul cercetatorilor, dar nici pe cel al marelui public, mai ales cel din Estul Europei. Stalin. Curtea tarului Rosu (Editura Polirom, 2014, cu sprijinul Institului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romi nesc, traducere din engleza de Catalin Dracsineanu) acopera nu doar viata si destinul politic al unui om cu multe pacate, dar reuseste sa explice si ce se intimpla in proximitatea unui autocrat. Cum un simplu om devine un monstru obsedat de putere, cum un om cu calitati mediocre poate decide viata si moartea a milioane de oameni. Cum temerile, neincrederea si suspiciunea devin un mod de viata. Cum viata personala si cea de familie devin secundare, cum obsesiile, fobiile si maniile sint cultivate de batalioane de lingusitori si functionari obedienti care contribuie la cultul personalitatii. Citeva fotografii sint sugestive. Afectiunea fata de o femeie sau un copil se transforma, pe nesimtite, in indiferenta si egolatrie. Titlurile subcapitolelor sint sugestive, de la „Cheflii: Stalin si Kirov” (care va fi asasinat din ordinul lui Stalin!) si pina la „Marele Joc: Hitler si Stalin” sau la cel final, „Tigrul jigarit (1949-1953)”, si relateaza in amanunt detalii putin cunoscute din viata acestui om politic. Dar si a acolitilor sai, apropiati la un moment dat, dar lichidati mai tirziu, cind nebunia ii dadea tircoale lui Stalin.