in Cultura nr. 483-484

Totusi, o carte de sapte sute de pagini despre un subiect minor si de mic interes in genere constituie mai mult decit o provocare: in cazul de fata, pasiunea cu care este scrisa, eruditia, talentul, gustul pentru detalii sintcapabile sa transforme o obsesie personala intr-un test pentru receptare si chiar intr-o tentativa de prognoza cu privire la un tip de studii literare care, in opinia mea, pot reprezenta una din putinele sanse ale literaturii comparate pe viitor. In conditiile epuizarii analitice a literaturii clasice, o parcelare si o specializare atit de stricta a subiectului este, cu siguranta, o cale sigura de a evita pericolul deja-spusului. Iar, daca la aceasta se adauga si consultarea tuturor stiintelor adiacente care s-au pronuntat asupra temei, premisele originalitatii sintasigurate. (…)
Amazoanele Adrianei Babeti sintsubintitulate (si scrise ca) „o poveste”. Talentul de romanciera al autoarei transforma aceasta carte intr-o proza academica unica, al carei principal merit deriva din pasiunea citirii si analizei textului literar vechi. Sub pana sa, texte literare ingropate in praful bibliotecilor si sub tone de dezinteres studentesc capata un aer de mare atractivitate, aducind, sper, un serviciu inestimabil recitirii literaturii clasice.