in Ctavencii nr. 33

Aproape orice roman e un melting pot unde se combina de-a valma realitati traite si realitati imaginate. Nimic nu e real pina la capat, scrisul e obligatoriu re-prezentare pentru ca viata e obligatoriu re-prezentare. Nu poti pretinde niciodata ca ai inteles ceva „cu adevarat“, exact asa cum s-a intimplat, ci cel mult asa cum crezi tu ca s-a intimplat. Romanul meu chiar cu asta se ocupa, e un fel de case study despre imaginatie si limitele sale. La final, personajul nu-si poate imagina viata decit in felul in care o face. Altfel spus, devine victim propriei sale imaginatii, a propriei sale limitari, care ii ofera o singura iesire din ceea ce el simte a fi o uriasa si necrutatoare plasa de paianjen in care s-a prins.