pe constantinpistea.wordpress.com

[…] personajul lui M. Dutescu pare sincer, direct si iti da sentimentul ca are ceva important de zis. Si nu te inseli. Nu prea pierzi, desi te mai impiedici, pentru ca naratorul, un arhitect in devenire, tinar cu aspiratii de preamarire, te cam introduce „profund” in detalii din domeniu, ca si cum asta te-ar ajuta sa nu uiti ca se vorbeste despre arhitectura.
Cu ce ramii dupa ce citesti Uranus Park? Cu impresia ca a fost o lectura agreabila, cum ar zice cronicile comuniste. O lectura ok, care curge pentru ca are si umor, si ceva drama, si pentru ca vorbeste despre mentalitati romanesti aplicate la modul in care se profita imobiliar in Romania. Fiind lector la Arhitectura, M. Dutescu stie despre ce vorbeste.