Cabana memoriei e o carte semnificativ neobisnuita pentru ceea ce a scris Tony Judt pina la ea. Ea povesteste despre o atitudine de a intra in moarte, stiind ca, intr-un interval de timp relativ scurt, moartea nu poate fi ocolita si nici uitata; asadar, un fel de a intra in moarte, rememorind, cum ar spune un ginditor rus (V. Rozanov), viata ca „noroi, tristete si tandrete”. Cabana memoriei este un uman, fragil si, o spune chiar Tony Judt, norocos adapost-refugiu care ii ramine cuiva care stie ca nu mai are mult si ca va muri. E un loc mental, diafan, dramatic, din ce in ce mai ingust, dar foarte populat cu amintiri, in care Tony Judt se pregateste, cu fiecare zi, sa moara. (...)
El a lasat in urma sa, odata cu aceasta carte, o extraordinara – in sens dramatic, uman, filosofic – experienta recenta personala si a facut-o intr-o maniera memorabila. Intr-un fel, istorica…