in Observator cultural nr. 737

Subtilitatea ipotezei din Caragiale dupa Caragiale sta si in faptul ca alte si alte exemple pot fi listate in seria interpretantului deformator de sens. Lecturile bogate ale lui Angelo Mitchievici ii dau posibilitatea de a marca nu numai filiatii directe, ci si afinitati, similaritati, analogii, comparatii si comparatisme. El scrie despre o opera exceptionala nu numai direct, prin analiza de text, in proceduri de close reading, ci si indirect, prin extensii logice ori mai fortate ale sensurilor ei, devenite teme de lucru pentru alti artisti, ca si pentru exegeti.(...) Angelo Mitchievici a reusit performanta de a veni cu o interpretare novatoare si deschisa, intr-o carte superb scrisa, demna de marele si incontrolabilul ei subiect.